M-am trezit , dupa o noapte pierduta , la ora 9 , datorita vecinului de deasupra mea , care a considerat ca nu este niciun alt mijloc mai placut sa dai trezirea , decat sa te apuci , de nebun , sa dai cu sapa in pereti.
Am fugit repede din locul sacru de somn , a.k.a. camera mea si m-am refugiat in sufragerie , unde am pornit muzica. De-abia la ora la care scriu aceste randuri s-a oprit.
Trecand peste acest amanunt nesemnificativ , am plecat sa-mi cumpar un suc. Am iesit din parcare , in strada principala , cum o numesc eu , ca sa-mi clatesc ochii cu o priveliste deloc imbucuratoare si anume , mocirla din mijlocul strazii. Aseara a plouat , mult. Nisipul pregatit pentru asfaltare , care asfaltare , chipurile , se desfasoara de pe o zi pe alta , fara nicio schimbare vizibila , raportandu-ne la starea in care arata strada.
Acele sparturi sunt acolo de mai bine de o luna , incurcand circulatia , care si asa era destul de anevoioasa , datorita imbecililor care nu stiu ce inseamna parcare mai aproape de margine , nu in strada. Astazi , ca de obicei , muncitorii erau acolo , cu lopetile , utilajele , pregatiti sa asfalteze. In mod normal , asta ar fi trebuit sa faca , dar nu. Ei sunt in imaginea asta de cateva zile bune. Prefacandu-se ca fac treaba , cand ei in realitate , cum vad si ei o domnisoara cum trece nestingherita pe acolo , simt nevoia sa o asalteze cu fluieraturi si limbaj predominant de cocina , in vazul lumii , pentru a-si dovedi incultura si prostia .
Azi insa , au fost calmi. Mai calmi ca niciodata . Poate ca au realizat , dupa ploaia de aseara: "Dom'le , cata treaba avem!" Poate nu. Fenomenul "spartura de pe straduta mea" va continua in mod cert si in urmatoarele zile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu