Comunicarea

La toti ne place sa vorbim/comunicam. Ne place sa ne dam intalniri cu prietenii , in diverese locuri. Si cand ne comportam ca niste lipitori , nu ne desprindem de ei nici acasa. Gratie clientelului de mesagerie instanta de la Yahoo , lipitoarea din tine poate acum sa-i turbeze pe ceilalti si acasa , din comfortul scaunului , cu punga de seminte si Gutza in Winamp.

Ai numeroase avantaje. De exemplu , poti vedea maimuta din partea celalta a ecranului , folosind o simpla camera web. Da , da , din aceea cu care va faceti poze si puneti pe hi5. Pe deasupra , poti sa insulti maimutza din partea cealalta a ecranului , folosind un microfon.

Indeplining oficial aceste criterii , esti un messengerist cocalar.

Lasand la o parte tonul dezumanizator din prima parte , messengerul este o aplicatie ce poate fi regasita la fiecare om. E mai simplu sa-ti cauti prietenii acolo , sa organizati intalniri si sa puneti la cale planuri de cucerire a lumii. Pe deasupra , e si gratis . Parca acest programel a fost special conceput pentru buzunarul romanului.

Ce se intampla insa , cand persoana din spatele ecranului nu este cine crezi tu?

Suntem obisnuiti ca oamenii sa ne minta , dar cand cineva minte pe messenger , conceptul capata un cu totul alt sens.

Pe messenger , suntem perfecti. Suntem asa cum ne-a creat Dumnezeu , dar mai presus de el. Suntem atotputernici , idoli ai unei generatii false de papusi Barbie cocalare sau a unor baieti cu ceafa groasa , spargatori de seminte.

Ne purtam mastile de fiecare data cand vedem ca cineva este interesat de ceea ce spunem noi. Ne cream o imagine de oameni capabili , bogati , destepti , o imagine utopica a societatii in care traim. La finalul conversatiei , ajungem si noi sa credem ce am mintit.

Eu va intreb , oameni: De ce mintiti? De ce va creati o imagine plastificata ? De ce nu puteti sa va aratati calitatile adevarate ? Va este frica ca veti fi respinsi? Incercarea moarte n-are , fratilor. Inseamna ca nu sunteti oameni daca nu suportati o respingere.

Nu neg. Si eu am mintit ca si voi. Nu as fi fost constient de ce am scris pana acum.

Pe langa asta , programul te mai si face tampit pe fata.

Se inchide singur , se blocheaza , nu te asculta. E ca un copil de 5 ani pe care-ti vine sa-l bati.

Lasati messul , iesiti la o gura de aer , dovediti-va calitatile. Numai asa puteti dovedi ca sunteti oameni!

Ce s-a mai intamplat

Nu am mai scris de ceva timp. Cred ca nu a observat nimeni , oricum. Pentru cei care totusi urmaresc acest blog , ma simt dator sa dau cateva explicatii pentru absenta mea.
In primul rand , scoala. Un concurs la engleza , lucrari , ascultari , o gramada de chestii de facut.
Apoi , munca la un tracker alaturi de un prieten , la fel de epuizanta. Momentan , nu va pot spune mai multe detalii , when it's done , you'll find out!
Din fericire , dupa aceasta perioada oarecum tumultoasa , urmeaza o perioada lipsita de griji si plina de relaxare.

De dimineata...

M-am trezit , dupa o noapte pierduta , la ora 9 , datorita vecinului de deasupra mea , care a considerat ca nu este niciun alt mijloc mai placut sa dai trezirea , decat sa te apuci , de nebun , sa dai cu sapa in pereti.

Am fugit repede din locul sacru de somn , a.k.a. camera mea si m-am refugiat in sufragerie , unde am pornit muzica. De-abia la ora la care scriu aceste randuri s-a oprit.

Trecand peste acest amanunt nesemnificativ , am plecat sa-mi cumpar un suc. Am iesit din parcare , in strada principala , cum o numesc eu , ca sa-mi clatesc ochii cu o priveliste deloc imbucuratoare si anume , mocirla din mijlocul strazii. Aseara a plouat , mult. Nisipul pregatit pentru asfaltare , care asfaltare , chipurile , se desfasoara de pe o zi pe alta , fara nicio schimbare vizibila , raportandu-ne la starea in care arata strada.


Acele sparturi sunt acolo de mai bine de o luna , incurcand circulatia , care si asa era destul de anevoioasa , datorita imbecililor care nu stiu ce inseamna parcare mai aproape de margine , nu in strada. Astazi , ca de obicei , muncitorii erau acolo , cu lopetile , utilajele , pregatiti sa asfalteze. In mod normal , asta ar fi trebuit sa faca , dar nu. Ei sunt in imaginea asta de cateva zile bune. Prefacandu-se ca fac treaba , cand ei in realitate , cum vad si ei o domnisoara cum trece nestingherita pe acolo , simt nevoia sa o asalteze cu fluieraturi si limbaj predominant de cocina , in vazul lumii , pentru a-si dovedi incultura si prostia .

Azi insa , au fost calmi. Mai calmi ca niciodata . Poate ca au realizat , dupa ploaia de aseara: "Dom'le , cata treaba avem!" Poate nu. Fenomenul "spartura de pe straduta mea" va continua in mod cert si in urmatoarele zile.

Evolutia

Mie imi place sa scriu. Pe diverse teme. In orice moment cand am o idee , imi deschid notepadul si incep. Cateodata ma amuz de ce pot sa debitez. Alta data , stau si analizez atent si nu imi vine sa cred ca eu am scris .

Cu aceasta ocazie , inaugurez seria de "Ganduri" , scrise de mine de-a lungul vremii , primul dintre ele , ce poarta numele "Evolutia".

Evolutia duce la tampire. Nu , serios!

Vreti sa stiti de ce?

Pentru ca o data cu evolutia , s-a instalat factorul care a determinat tot poporul sa stea pe loc: comoditatea.

Acum ceva timp , mama cumpara paine gata feliata.

Comoditate! Ah , #$%&!!! Unde mai e placerea sa te tai cu un cutit?

La fel , mixerele. De ce nu poti baga mana in nenorocita aia de pasta si sa te apuci sa invarti? Ah , ma scuzi ti se strica pedichiura de 1000 de euro. Dar mai bine preferi sa stai la televizor , nu-i asa? Si sa strivesti , plictisit/plictisita tantari intre degete. Long live the romanians.

Mai nou , romanii cumpara prajituri gata facute. Unde mai e farmecul de alta data , cand observai ca ai ars prajitura , roseai la fata , o mancai totusi ( de parca mancai copaci , dar na , era prajitura ta ) si toti membri familiei spuneau numai de bine despre arta ta culinara. Ba chiar , unii dintre ei te mai si intrebau cu o falsitate si o indiferenta de-ti vine sa vomiti ( poate e de la prajitura ) cum ai preparat-o! Pai sa vedem: bla , bla , bla , somn , vai doamne , prajitura , bla , acum e la tine in stomac. Fascinant , intr-adevar. Hei , ati adormit acolo?

Preferam sa luam autobuzul in loc sa mergem pe jos la lucru.

Ne e frica sa nu slabim te pomeni! Vai , Fifi , uita-te la mine , sunt numai piele si os. ( Ah , Fifi , prietena cea mai buna a femeii de rand obsedata de greutate )

Du-te in autobuz , stai linistit in timp ce unu isi sufla mucii pe adidasii tai , in mirosul de transpiratie , toti se uita la tine , ah , dulce viata bla bla , gata am terminat.

1 Martie

Despre 1 Martie... Nu stiu ce se poate spune , in afara faptului ca este ziua martisorului. Baietii dau martisoare la fete , fetele le poarta , daca doresc , timp de o saptamana , dupa care le arunca si totul revine la normal.

Unii privesc aceasta data ca mijloc de apropiere dintre doi oameni . Asa o fi , dar nu cred ca dragostea , prietenia sau orice altceva se poate castiga ducand un obiect cu o funda rosie. Unii privesc aceasta sarbatoare ca mijloc de cheltuire al banilor. Desigur , vrem ca cei din jur sa stie cat de mult ii apreciem , astfel infigandu-ne in cele mai scumpe obiecte , kitsch-uri , dar care , poate , pentru cineva , inseamna ceva.

Magazinele gem in saptamana premergatoare datei de clienti si de obiecte dedicate acestui fenomen. Comerciantii sunt prezenti in fiecare an , la fiecare colt de strada.

Ca sa nu mai lungim vorba , baieti , spor la daruit , iar fetelor , spor la primit.

PS: Am primit si eu un martisor , virtual , cadou de la o buna prietena de-a mea , Cristiana. Multumesc frumos inca o data!

De ce?

Dupa ce ati citit articolul anterior , probabil ca in mintea dumneavoastra apar acum o serie de intrebari:

"De ce ti-ai facut blog?"

"Ce aduce blogul tau fata de celelalte?"

"De ce m-as obosi sa citesc?"

Acum si raspunsurile

1. Mi-am facut blog pentru ca ... ei bine , nu stiu de ce mi-am facut. Probabil din nevoia de a impartasi cu cei care sunt dispusi sa citeasca o alta opinie asupra lumii ce ne inconjoara. Probabil pentru a pierde timpul liber. Probabil pentru a da de citit celor cu timp liber.

2. Fata de celelalte , nu stiu ce aduce , nu am stat sa verific concurenta prea mult , fiecare blog este unic in felul lui ; se poate spune ca fiecare aduce ceva nou. Al meu prezinta doar un alt punct de vedere , o alta opinie , diferita de cea generala a majoritatii.

3. Nu este nimeni obligat sa citeasca . Puteti trece peste ce este scris si puteti vizita site-urile dumneavoastra preferate . Puteti deschide televizorul si asculta la cele spuse acolo , ajungand probabil la parerea ca ce zic cei de acolo este infinit mai bun si mai important decat ce este scris aici. Puteti lua legatura cu un prieten , propandu-i sa iesiti prin oras , la o plimbare. Sunteti liber sa faceti ce doriti.

Salut! Doar un alt fel de a zice "Pa si la revedere!"

Nu prea ma pricep la introduceri , asa ca voi incerca sa fiu cat mai explicit , implicit sa scriu cat mai putin , ca sa nu plictisesc. Ma numesc Emanuel , prietenii imi zic Em , varsta nu este altceva decat o alipire de doua cifre , deci nu ma voi obosi sa o spun , locuiesc intr-un oras fantoma , iar hobby-urile mele sunt filmele , muzica , statul pe internet pana la ore tarzii si datul din gura , cu prietenii , pe anumite subiecte sau spontan , despre ce ne vine in minte in acel moment.

Cam atat deocamdata. Dupa cum am spus in incipit , nu ma pricep la introduceri.